Sah 3D pe n table de joc
Am iesit in lume din nou, asa cum se intampla in fiecare zi. Monoton, repetitiv, dar linistitor. Nu ca as fi un nelinistit. Metroul cu trenuri, anunturi, panouri publicitare, fast-food-uri, oameni, perpetuum-ul mobile secvential, ma fascineaza. In „Subway” se imagineaza lumea ascunsa, un micro-univers independent si izolat in filozofia lui. Mi-au ramas in minte cei doi jucatori de sah din fundal. Privesc musuroiul uman cum functioneaza pe sfori cu traiectorii matematice, complexe, aproape de haos.
Oamenii sunt ca niste piese de sah, cu propriul rol, o alta culoare, alta forma, cu reguli proprii, miscandu-se pe aceeasi tabla de sah; metroul, trenurile…Fantastica poza: trenul in miscare, ochi adanciti in interior, expresii faciale albe, vorbe abia auzite, mirosuri inghesuite, umezeala…umbra unui parfum „pe care il stiu de undeva”, culori tipatoare, stridentza verbala … sah.
Reginele ies la atac in statia „Piata Romana”. Ataca traseele catre birouri, catre cafenele, magazine, fast-food-uri. Nebunii isi continuua gandurile ireale „bani, masini, femei”, caii fac salturi in absurd „as vrea, dar n-am cum”, pionii se misca in careurile lor si ofteaza. Doar turnurile, privesc suprem si rece „cum trece viata asta”. Regii sunt regine, nebunii sunt cai, pionii sunt orice isi pot imagina. La capat de rand se pot transforma in oricare din ceilalti. Confruntarea e inerenta: “sah la pupaza, mat la gugustiuc” (ca mi-a placut).
Ma orbeste soarele. Inchid.
